tálam, tálame, s.n. (înv.) 1. cameră (de dormit). 2. pat (nupțial).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
TALẤM, talâmuri, s. n. (Înv.) 1. Plecăciune, reverență. 2. Apucătură, deprindere; gest. [Var.: talím s. n.] – Din tc. tālim.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
talấm v. talímSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită talâm n. închinăciune după moda orientală (v. temenea): făcând turcești talâmuri cât poate un Bulgar AL. [Turc. TALIM, exercițiu militar].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TALẤM s. n. v. talim.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)