Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele tain:

TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domnitor sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


taín (-nuri), s. n. – Rație, porție. – Mr. tăine, megl. tain. Tc. (arab.) tayan (Șeineanu, II, 345; Roesler 603; Lokotsch 1994), cf. ngr. ταïνι, bg., sb. tain.Der. taingiu, s. m. (furier), înv., din tc. tayinci.
Sursa: Dicționarul etimologic român

taín n., pl. urĭ (turc. taĭin, d. ar. ta´yyin, [pl. -nat], specificare, porțiune; ngr. taini). Vechĭ. Porțiune zilnică (ĭenicerilor, ostașilor pămîntenĭ, subalternilor din partea domnuluĭ, a boĭerilor). Azĭ. Porțiune anumită (pe lîngă altele): tain de pîne [!], de carne, tainu unuĭ cal. Banĭ de pîne [!] saŭ alte avantaje unuĭ servitor pe lîngă leafă (în casele în care nu se dă pîne). – Și tainát (ar. ta´yynat, pl. d. ta´yyin), pl. urĭ (Rev. ist. 1918, 17).
Sursa: Dicționaru limbii românești

taín s. n., pl. taínuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tain n. 1. od. cantitate de pâine, carne, etc. ce se da ienicerilor sau ostașilor pământeni: am spus pandurilor că oștenii lui Ispilant au câte 30 lei pe lună și tain îmbelșugat de carne, pâine și vin FIL.; 2. întreținere zilnică acordată înainte de Domni și de boieri subalternilor lor: rămâi aici, să zic să-ți dea tainuri, voiu să te fac om GHICA; 3. subsidiu de hrană: douăzeci aspri tain pe zi OD.; 4. azi, porțiune anumită, mertic: dascălul Stan avea și dela biserică tain de mălaiu, de fasole și de lemne GHICA; 5. În special, bani de pâine zilnică ce se dau slugilor afară de simbrie; 6. porțiune de orz sau ovăz: am obosit ca un cal de poștă ce nu are tainul la vreme AL.; 7. fig. previziune: pescuitorii au tainul lor de glume. [Turc. TAYIN, proviziune zilnică, porțiune].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TAÍN, tainuri, s. n. 1. Porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. rație de alimente. ♦ Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară. ♦ Provizie. 2. Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp. 3. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. – Din tc. tayin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)