Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele tabulatură:

TABULATÚRĂ, tabulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TABULATÚRĂ s.f. v. tablatură.
Sursa: Dicționar de neologisme

TABULATÚRĂ s. f. 1. sistem vechi de notație muzicală cu ajutorul literelor, cifrelor și al altor semne așezate pe linii paralele, pentru instrumentele cu claviatură și cu coarde ciupite. 2. sistem de reguli componistice al artei meistersängerilor. (< germ. Tabulatur, lat. tabulatura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

TABULATÚRĂ (‹ germ.) s. f. 1. Sistem de notație muzicală constând în utilizarea unor combinații de litere și cifre, folosit în sec. 15-17, în vestul Europei, pentru instrumentele polifonice (orgă, laută, clavecin, chitară ș.a.). 2. Tratat care cuprinde regulile artei componistice a meistersängerilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

tabulatúră s. f., g.-d. art. tabulatúrii; pl. tabulatúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TABULATÚRĂ, tubulaturi, s. f. Sistem de notație muzicală cu ajutorul cifrelor sau literelor, folosit în sec. XV-XVII pentru instrumentele polifonice (orgă, clavecin etc.). – Din germ. Tabulatur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)