Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele tabar:

TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în evul mediu, deasupra armurii. – Din fr. tabar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


TABÁR s.n. (Ist.) Haină medievală care se purta pe deasupra armurii. [< fr. tabar].
Sursa: Dicționar de neologisme

TABÁR s. n. (în evul mediu) tunică de zale, haină care se purta peste armură. (< fr. tabar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

TABARῙ AT (pe numele complet ABŪ JA’FAR MUHAMMAD IBN JARIR ~) (c. 839-923). jurist, istoric și cleric musulman. A trăit mai ales la Baghdad. Contribuții privind istoria Islamului („Istoria profeților și a regilor”, „Comentarii asupra Coranului”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

tabár (înv.) s. n., pl. tabáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TABÁR, tabare, s. n. Haină largă care se purta în Evul Mediu, peste armură. – Din fr. tabar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

tabăr - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul tăbărî

tabăr - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul tăbărî