TABÁN1 s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TABÁN2, tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, întrebuințată la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
tabán (-ne), s. n. – 1. Branț. – 2. Talpă, suport. – 3. Funie, împletitură. – 4. Talpă a plugului. Tc. taban „talpă” (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român tabán s. m. – Oțel fin de Damasc. Tc. taban (Șeineanu, II, 339), cf. sb. taban. Sec. XIX, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) tabán n., pl. e (turc. taban, talpă, pĭedestal; sîrb. taban, talpă). Căptușeala interioară a tălpiĭ, adaus care se pune la talpă prin îuntru [!] (numit și branț) cînd gheata e prea mare (V. potlog). Mold. Grindă în doŭă muchĭ (mucher) care se pune la talpa caseĭ. Prispă de lemn. Șirag de smochine: un taban de smochine. Plaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) tabán n. (turc. [d. pers.] taban, un fel de oțel de Damasc). Vechĭ. Oțel de cel maĭ bun: o sabie de taban.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tabán1 (oțel) (înv.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
!tabán2 (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită taban n. Mold. 1. adaosul interior la talpa încălțămintelor; 2. scândură lungă și subțire din care se fac plute. [Turc. TABAN, talpă și scândură].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
taban n. fier sau oțel de prima calitate: cu pala de taban plină de sânge BĂLC. [Turc. TABAN, un fel de oțel de Damasc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TABÁN1 s. n. (înv.) Oțel de calitate superioară, folosit la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TABÁN2, tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TABÁN1 s. n. (Înv.) Oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TABÁN2, tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, întrebuințată la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
tabán (-ne), s. n. – 1. Branț. – 2. Talpă, suport. – 3. Funie, împletitură. – 4. Talpă a plugului. Tc. taban „talpă” (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român tabán s. m. – Oțel fin de Damasc. Tc. taban (Șeineanu, II, 339), cf. sb. taban. Sec. XIX, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român 1) tabán n., pl. e (turc. taban, talpă, pĭedestal; sîrb. taban, talpă). Căptușeala interioară a tălpiĭ, adaus care se pune la talpă prin îuntru [!] (numit și branț) cînd gheata e prea mare (V. potlog). Mold. Grindă în doŭă muchĭ (mucher) care se pune la talpa caseĭ. Prispă de lemn. Șirag de smochine: un taban de smochine. Plaz.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) tabán n. (turc. [d. pers.] taban, un fel de oțel de Damasc). Vechĭ. Oțel de cel maĭ bun: o sabie de taban.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tabán1 (oțel) (înv.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită !tabán2 (branț, scândură, talpa plugului) (reg.) s. n., pl. tabáne/tabánuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită taban n. Mold. 1. adaosul interior la talpa încălțămintelor; 2. scândură lungă și subțire din care se fac plute. [Turc. TABAN, talpă și scândură].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
taban n. fier sau oțel de prima calitate: cu pala de taban plină de sânge BĂLC. [Turc. TABAN, un fel de oțel de Damasc].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TABÁN1 s. n. (înv.) Oțel de calitate superioară, folosit la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) TABÁN2, tabanuri, s. n. 1. Căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț. 2. (Reg.) Scândură subțire și lungă, folosită la scheletul acoperișului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)