Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele tărbuc:

tărbúc, tărbúcuri, s.n. (reg.) sac cu coada de lemn pentru prinderea peștilor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


tărbúc (-ce), s. n. – Plasă de pescuit în formă de sac, minciog mare. – Var. tărbuf, tărboc, tîrboc, tîrbuc, tîrbog, tărăbuf, tărăbuță. Bg. tărbuh „burtă, stomac” sb. trbok, trbuk (Candrea; Scriban); este dubletul lui tîrban, s. n. (Banat, stomac), din sb. trba, der. tîrbănos, adj. (cu pîntecele mare).
Sursa: Dicționarul etimologic român

tărbúc, V. tîrboc.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tărbuc n. sac cu coada de lemn pentru prinderea peștilor. [Cf. torbă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a