Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele tărăboanță:

taraboánță, V. tărăboánță.
Sursa: Dicționaru limbii românești


TĂRĂBOÁNȚĂ, tărăboanțe, s. f. (Pop.) Roabă. – Din magh. torbonca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

tărăboánță, tărăboánțe, s.f. (pop.) 1. roabă. 2. cotigă. 3. om lăudăros, palavragiu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

tărăboánță (-țe), s. f. – Roabă. Mag. tarbonca, torbonca (Cihac, II, 531; Scriban, Arhiva, XXX, 285; Gáldi, Dict., 163). – Der. tărăbonțaș (var. tărăbunțaș), s. m. (cărător cu roaba la minele de sare).
Sursa: Dicționarul etimologic român

tărăboanță, tărăboanțe s. f. 1. mașină veche / hârbuită. 2. tomberon (din dotarea măturătorilor).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

tărăboánță (oa dift.) f., pl. e (ung. torbonca, torgonca, tărăboanță, rudă cu targă). Nord. Roabă. – Și tarab- și torob-. V. patașcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

tărăboánță (pop.) s. f., g.-d. art. tărăboánței; pl. tărăboánțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

tărăboanță f. Mold. roabă de cărat: cărau cu tărăboanțele CR. [Ung. TORBONCA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TĂRĂBOÁNȚĂ, tărăboanțe, s. f. (Pop.) Roabă. – Din magh. torbonca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)