Am găsit 2 definiții pentru cuvantul/cuvintele tîrg:

tîrg (-guri), s. n.1. Loc întins într-o localitate unde se vînd vite, cereale, lemne etc., obor. – 2. Contract, afacere încheiată. – 3. Piață, hală. – 4. Oraș, orășel. – 5. Tranzacție, vînzare-cumpărare. – 6. Învoială, înțelegere, discuție, sume date și primite. Sl. trŭgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 401; Conev 77), cf. rus. torg „obor”, alb. treg. Legătura cu un preromanic *terg (Lozovan, ZRPh., LXXXIII, 128 și 134) este posibilă, dar nu pare suficient documentată. Prima organizare administrativă a tîrgurilor este cea a lui Alexandru Lăpușneanu, în 1561. Der. tîrgar, s. m. (înv., zaraf, bancher; Trans., cumpărător, client); tîrgoveț, s. m. (orășean, locuitor al orașului), din sl. trŭgovĭcĭ; tîrgoveață, s. f. (orășeancă); tîrgoveți, vb. refl. (a se face orășean); tîrgui, vb. (a cumpăra; refl., a se tocmi, a discuta prețul; înv., a cădea la învoială), din sl. trŭgovati; tîrguială, s. f. (învoială; cumpărătură). De aici și Tîrgoviște, numele unui oraș, vechea capitală a Munteniei, cf. bg. tèrgovište, și expresia gură de Tîrgoviște „gură-rea”, pe care Weigand, Jb., XVI, 76, o interpretează greșit pornind de la înțelesul Tîrgoviște „tîrg în general”, cf. Tiktin; e sigur că acest cuvînt se folosea înainte ca nume comun, dar la fel de clar este că expresia se datorează reputației de care se bucurau femeile din orașul cu același nume.
Sursa: Dicționarul etimologic român


tîrg n., pl. urĭ (vsl. trŭgŭ, tîrg, oraș [de unde bg. tŭrg, mezat; rus. torg, tîrg, negoț], sued. torg, germ. burg, [de unde lat. burgus], fr. bourg. V. burghez, pîrgar). Oraș (Vechĭ): sate și tîrgurĭ. Orășel: Tîrgu Frumos. Pĭață saŭ hală cu marfă de vînzare maĭ ales de mîncare: tîrgu noŭ din Galațĭ. Vorbe p. a te învoi la vînzare și cumpărare: tîrgu n´are mînie (dacă ți se pare prea scump cît cer eŭ saŭ prea puțin cît îțĭ daŭ, nu trebuĭe să te superĭ). Învoĭală, Încheĭerea uneĭ afacerĭ: din doŭă vorbe, tîrgu fu gata. Zi de tîrg, zi cînd tîrgu e deschis, maĭ ales cînd vin țăraniĭ la oraș și vînd de ale lor cumpărînd altele în schimb. A te duce în tîrg, a ĭeși pin [!] oraș: boĭeru nu era acasă, ci pe la vizite pin tîrg. V. bîlcĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești