Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele târî:

TÂRÎ́, târăsc, vb. IV. 1. Tranz. A mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-l pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. – Din sl. trĕti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


târ'î (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târắsc, imperf. 3 sg. târá, perf. s. 3 sg. târ'î, 3 pl. târấră; conj. prez. 3 să târáscă; ger. târấnd; part. târất
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

târî v. 1. a trage pe pământ, pe jos: a târî în robie; 2. a trage, a mișca cu anevoie: a-și târî picioarele; fig. a-și târî zilele, a duce o existența penibilă; 3. a păși cu greu: abia se târăște; 4. a se trage pe pântece ca șerpii; 5. fig. a se înjosi peste măsură înaintea celor mari. [Slav. TRĬETI, a freca, a călca].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TÂRÎ́, târăsc, vb. IV. 1. Tranz. A mișca un lucru (greu) dintr-un loc în altul, trăgându-1 pe jos; a trage după sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A târî barca pe uscat = a trăi greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A îndemna, a împinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a înainta cu greu atingând pământul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a înainta prin mișcări specifice, cu trupul lipit de pământ. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atârnă) A atinge pământul cu partea de jos, a se freca de pământ. – Din sl. trĕti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

țari - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țar

țari - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țar

țâri - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țâr

țâri - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țâr

țări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țară

tari - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tare

tari - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tare

tari - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul tare

tari - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tare

tari - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tare

țări - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țară

țări - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul țară