TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a tărăgăneálă, -ănésc, -néz, -ăĭală-, -ăĭesc, V. trăgăn-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)