SĂVÂRȘÍRE, săvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – V. săvârși.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a săvârșíre s. f., g.-d. art. săvârșíriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
săvârșire f. desăvârșire, perfecțiune: posedă săvârșirea făpturilor divine AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂVÂRȘIRE s. f. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – V. săvârși.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
săvârșire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul săvârși