SĂRĂCÚȚ, -Ă, sărăcuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui sărac. ◊ (Adverbial) Îmbrăcat cam sărăcuț. – Sărac + suf. -uț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sărăcúț adj. m., pl. sărăcúți; f. sărăcúță, pl. sărăcúțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
sărăcúț, -ă adj. (d. sărac). Fam. Cam sărac.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sărăcuț a. și m. sărăcăcios.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂRĂCÚȚ, -Ă, sărăcuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui sărac. ◊ (Adverbial) Îmbrăcat cam sărăcuț. – Sărac + suf. -uț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)