sărítă (pop.) s. f., g.-d. art. sărítei; pl. săríteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sărítă, -ă f., pl. e (d. a-țĭ sări mințile). A-țĭ perde sărita saŭ a ĭeși din sărite, a-țĭ perde cumpătu, a-țĭ perde răbdarea saŭ a te lăsa în prada friciĭ, furiiĭ saŭ pasiuniĭ. A scoate pe cineva din sărite, a-l înfuria. Rar. Pop. Săritură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
sărită f. 1. săritură de cal: în sărite; 2. joc numit și de-a încălecata; 3. fig. cumpăt: și-a pierdut sărita, îl scoase din sărite.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
sărita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul sărit
sărită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sărit