SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a săcultéț, săcultéțe, s.n. (înv. și reg.) 1. săculeț, sac mic. 2. sac pentru grăunțe (la moară). 3. (în forma: seculteț) fileu (pentru strâns părul). 4. (înv.) glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și plăcut mirositoare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
săcultéț (reg.) s. n., pl. săcultéțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită săculteț n. Mold. 1. sac mic; 2. sacul în care cad grăunțele. [Tras din săculete, diminutiv analogic (cf. cuculete)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)