sărba f. horă țărănească, importată din Serbia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SẤRBĂ, sârbe, s. f. (Mai ales art.) Numele unui dans popular românesc, răspândit în toată țara, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Sârb + suf. -ă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
sấrbă1 (dans) s. f., g.-d. art. sấrbei; pl. sấrbeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sấrbă2 (limbă) s. f., g.-d. art. sấrbeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SẤRBĂ, sârbe, s. f. (Mai ales art.) Numele unui dans popular românesc, răspândit în toată țara, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Sârb + suf. -ă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) șárbă și șearbă f., pl. șerbe (lat. sĕrva). Vechĭ. Femeĭa unuĭ șerb.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șárbă (înv.) s. f., g.-d. art. șérbei; pl. șérbe Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Forme flexionare:
sârba - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul sârb
sârbă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sârb