SÚȘĂ, sușe, s. f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de microbi; tulpină. – Din fr. souche.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SÚȘĂ s.f. (Franțuzism) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de (infra) microbi; tulpină. [< fr. souche].
Sursa: Dicționar de neologisme
SÚȘĂ s. f. 1. origine, sursă. 2. (med.) proveniență a unei culturi de (infra)microbi; tulpină. (< fr. souche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sușă f. matca unui registru cu chitanțe (= fr. souche).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SÚȘĂ, sușe, s. f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de microbi; tulpină. – Din fr. souche.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) șúșă1, șúșe, s.f. (reg.) fiecare dintre șipcile care se bat paralel, la mică distanță una de alta, pe pereții sau pe tavanele de lemn, ca să se prindă muruiala.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
șúșă (-e), s. f. – Talon, matrice. Fr. souche.Sursa: Dicționarul etimologic român
șușă, șușe s. f. (peior.) v. șușaneaSursa: Dicționar de argou al limbii române șușă f. țandără de brad lungă ce se bate pe pereții bordeiului înainte de a se lipi. [Cf. Tr. sișă, șindrilă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a