Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele suspensiv:

SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă punerea în execuție, care oprește, care amână. ◊ (În sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care îl are șeful statului de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament. – După fr. suspensif.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne


SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă, care oprește punerea în execuție a unei dispoziții, a unei prevederi etc. – Din fr. suspensif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUSPENSÍV, -Ă adj. Care suspendă, care oprește punerea în execuție. [< fr. suspensif].
Sursa: Dicționar de neologisme

SUSPENSÍV, -Ă adj. care determină o suspensie (1). (< fr. suspensif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

suspensív adj. m., pl. suspensívi; f. suspensívă, pl. suspensíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

suspensiv a. Jur. ce suspendă, ce oprește efectul: apel suspensiv.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*suspensív, -ă adj. (mlat. suspensivus). Jur. Făcut p. a suspenda executarea uneĭ judecățĭ, uneĭ învoĭelĭ: apel suspensiv.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă, care oprește punerea în execuție a unei dispoziții, a unei prevederi etc. – Din fr. suspensif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)