Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele susceptibilitate:

SUSCEPTIBILITÁTE, susceptibilități, s. f. 1. Faptul de a fi susceptibil (1); creștere bolnăvicioasă a sensibilității psihice; caracter susceptibil. 2. Predispoziție deosebită a unor ființe de a reacționa la anumiți agenți externi. ♦ Dispoziție naturală de a contracta boli. 3. Capacitate a unui corp sau a unui sistem de a suferi anumite modificări sub influența agenților externi sau interni. – Din fr. susceptibilité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SUSCEPTIBILITÁTE s.f. 1. Calitatea, caracterul a ceea ce este susceptibil (1). ♦ Tendința de a se supăra repede; accentuare bolnăvicioasă a sensibilității. 2. Predispoziție a corpului de a suferi mai mult sau mai puțin influența agenților externi sau interni. 3. Capacitatea de a primi oarecare modificări sub acțiunea influențelor exterioare. ♦ Mărime fizică ce exprimă această capacitate. [Cf. fr. susceptibilité].
Sursa: Dicționar de neologisme

SUSCEPTIBILITÁTE s. f. 1. calitatea, caracterul omului susceptibil; accentuare bolnăvicioasă a sensibilității. 2. predispoziție a corpului de a suferi mai mult sau mai puțin influența agenților externi sau interni. 3. capacitatea de a suferi modificări sub acțiunea influențelor exterioare. ◊ mărime fizică ce exprimă această capacitate; susceptivitate. (< fr. susceptibilité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

susceptibilitáte s. f., g.-d. art. susceptibilitắții; pl. susceptibilitắți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

susceptibilitate f. 1. dispozițiune de a contracta boale; 2. fig. dispozițiune de a se ofensa prea lesne.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*susceptibilitáte f. (d. susceptibil; fr. -ité). Calitatea saŭ defectu de a fi susceptibil.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUSCEPTIBILITÁTE, susceptibilități, s. f. 1. Faptul de a fi susceptibil (1); creștere bolnăvicioasă a sensibilității psihice; caracter susceptibil. 2. Predispoziție deosebită a unor ființe de a reacționa la anumiți agenți externi. ♦ Dispoziție naturală de a contracta boli. 3. Capacitate a unui corp sau a unui sistem de a suferi anumite modificări sub influența agenților externi sau interni. – Din fr. susceptibilité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)