SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat. ♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar. – Surprinde + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (adesea adv.) Care provoacă surprindere; neașteptat. ♦ Impresionant; uimitor. [< surprinde + -(ă)tor].
Sursa: Dicționar de neologisme
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (și adv.) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar. (< surprinde + -/ă/tor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
surprinzătór adj. m., pl. surprinzătóri; f. sg. și pl. surprinzătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită surprinzător a. 1. care cauzează surprindere; 2. uimitor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*surprinzătór, -oáre adj. Care cauzează surpriză, care te face să te miri, uimitor: un talent surprinzător. Adv. Imitat surprinzător de bine.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adj. Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat. ♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar. – Surprinde + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)