Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele surduc:

surdúc1, surdúcuri, s.n. (înv. și reg.) coastă râpoasă și pietroasă; vale strâmtă cu versante repezi și prăpăstioase.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

surdúc2 s.n. (reg.) nume de floare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme


surdúc (curi), s. n. – Rîpă, hîrtoapă, prăpastie. Tc. surduk (Șeineanu, II, 329), cf. sb. surduk, mag. szurdok. În Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român

SURDÚC s. n. (Reg.) Vale strâmtă între doi munți; coastă râpoasă și pietroasă. – Tc. surduk, magh. szurdok.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

surduc n. coastă răpoasă și foarte pietroasă: mă usuc ca frunza ’n nuc, ca iarba de pe surduc POP. [Turc. SURDUK, potecă îngustă între doi munți].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

surdúc n., pl. e (turc. sîrb. surduk, drum adîncat; ung. szurdok, trecătoare de munte). Nord. Coastă rîpoasă și petroasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Surduc n. strâmtoare și pas în valea îngustă a Jiului, cu o pozițiune foarte pitorescă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

surdúc1, surdúcuri, s.n. (înv. și reg.) coastă râpoasă și pietroasă; vale strâmtă cu versante repezi și prăpăstioase.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

surdúc2 s.n. (reg.) nume de floare.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

surdúc (curi), s. n. – Rîpă, hîrtoapă, prăpastie. Tc. surduk (Șeineanu, II, 329), cf. sb. surduk, mag. szurdok. În Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român

SURDÚC s. n. (Reg.) Vale strâmtă între doi munți; coastă râpoasă și pietroasă. – Tc. surduk, magh. szurdok.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

surduc n. coastă răpoasă și foarte pietroasă: mă usuc ca frunza ’n nuc, ca iarba de pe surduc POP. [Turc. SURDUK, potecă îngustă între doi munți].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

surdúc n., pl. e (turc. sîrb. surduk, drum adîncat; ung. szurdok, trecătoare de munte). Nord. Coastă rîpoasă și petroasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Surduc n. strâmtoare și pas în valea îngustă a Jiului, cu o pozițiune foarte pitorescă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a