SURDÍNĂ, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale. ◊ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă, încet; b) fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut; în taină. – Din fr. sourdine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SURDÍNĂ s.f. Amortizor de zgomot. ♦ Dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru a-i micșora intensitatea sunetelor. ♦ În surdină = a) încet, cu sunete ușoare; b) fără zgomot, cu glas scăzut; în taină. [< fr. sourdine, cf. it. sordina].
Sursa: Dicționar de neologisme
SURDÍNĂ s. f. amortizor de zgomot. ◊ dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensității și modificarea timbrului sunetelor. ♦ în ~ = fără zgomot. (< fr. sourdine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
surdínă s. f., g.-d. art. surdínei; (dispozitive) pl. surdíneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită surdină f. ceea ce se pune la un instrument de muzică spre a-i slăbi sunetul: în surdină, în taină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*surdínă f., pl. e (fr. sourdine, d. it. sordina). Ceĭa ce se pune la un instrument muzical ca să sune maĭ slab. La instrumentele cu arcuș surdina e un fel de peptene care se prinde de scaun și înădușă sunetu. Fig. În surdină, în taină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SURDÍNĂ, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale. ◊ Loc. adv. În surdină = a) cu surdina pusă, încet; b) fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut; în taină. – Din fr. sourdine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)