SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Din magh. szurkálodni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a surchidí, surchidésc, vb. IV (reg.) 1. a plictisi. 2. a hărțui, a sâcâi. 3. a muștrului, a certa. 4. a smuci, a trânti. 5. a chinui. 6. a bate. 7. a arunca arșicele sau zarurile, făcându-le să se învârtească. 8. (despre distanțe; în forma: surchida) a măsura cu palmele.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
surchidí (-désc, -ít), vb. – 1. A înțepa, a împunge, a irita. – 2. A arunce arșice, zaruri. Mag. szurkálódni „a înțepa” (Scriban, Arhiva, XXX, 284; Drăganu, Dacor., V, 371). Der. din tc. sürkedik „vagabond” (Bogrea, Dacor., IV, 849) este mai puțin probabilă. – Der. surchideală, s. f. (arșice; iritație, excitație; ciomăgeală, bătaie).Sursa: Dicționarul etimologic român surchidí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surchidésc, imperf. 3 sg. surchideá; conj. prez. 3 să surchideáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită surchidì v. a trage o bătaie: l’a mustrat și l’a surchidit. [Metaforă, luată din jocul în arșici: origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Dn magh. szurkálodni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)