SUPRATÉMĂ, suprateme, s. f. Supraproblemă. – Supra- + temă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUPRATÉMĂ s.f. Ideea directoare a unei lucrări artistice, a unui spectacol; supraproblemă. [< supra- + temă].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUPRATÉMĂ s. f. ideea directoare a unei lucrări artistice, a unui spectacol; supraproblemă. (< supra1- + temă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
supratémă (su-pra-) s. f., g.-d. art. supratémei; pl. supratémeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SUPRATÉMĂ, suprateme, s. f. Supraproblemă. – Supra1- + temă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)