SUPERBÍE s. f. (Livr.) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. Cf. it. superbia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUPERBÍE s.f. (Liv.) Orgoliu, îngâmfare; insolență. [< lat. superbia].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUPERBÍE s. f. orgoliu, îngâmfare, trufie; mândrie. (< lat., it. superbia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
superbíe (livr.) s. f., art. superbía, g.-d. superbíi, art. superbíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SUPERBÍE s. f. (Livr.) Mândrie, trufie, orgoliu. – Din lat. superbia. Cf. it. superbia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)