Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele superb:

SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adj. 1. Plin de grandoare, măreț, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepțional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reușit. 3. (Rar) Mândru, semeț; orgolios, îngâmfat, trufaș. – Din fr. superbe, lat. superbus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SUPÉRB, -Ă adj. 1. Splendid, măreț, impunător; impresionant. 2. Neobișnuit de frumos. ♦ Foarte bun, foarte gustos. 3. (Rar) Mândru, trufaș. [Cf. fr. superbe, lat. superbus].
Sursa: Dicționar de neologisme

SUPÉRB, -Ă adj. 1. splendid, măreț, impunător; impresionant. 2. neobișnuit de frumos. ◊ foarte bun, foarte gustos. (< fr. superbe, lat. superbus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

supérb adj. m., pl. supérbi; f. supérbă, pl. supérbe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

superb a. 1. mândru; 2. măreț: peisaj superb.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*supérb, -ă adj. (lat. superbus, mîndru, excelent). Mîndru, sumeț. Mîndru, măreț, foarte frumos: o țară superbă. Foarte gustos: niște pere superbe. Adv În mod superb.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUPÉRB, -Ă, superbi, -e, adj. 1. Plin de grandoare, măreț, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepțional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reușit. 3. (Rar) Mândru, semeț; orgolios, îngâmfat, trufaș. – Din fr. superbe, lat. superbus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)