SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal. ♦ Care foșnește, foșnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios. 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sunătór adj. m., pl. sunătóri; f. sg. și pl. sunătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
sunător a. care sună: bani sunători, în opozițiune cu hârtia-monedă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sunătór, -oáre adj. Care sună (adică „de metal”): banĭ sunătorĭ. Iron. A convinge pe cineva pin argumente sunătoare, a-l mitui. S. m. pl. Fam. Banĭ. S. f., pl. orĭ (poate pin aluz. la fructele eĭ, care sună în capsulele lor). Munt. Lemnie. Unt de sunătoare, sunătoare muĭată’n undelemn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUNĂTÓR, -OÁRE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. ◊ Bani sunători = a) monede, bani de metal; b) bani numerar, bani gheață. Șarpe sunător = șarpe-cu-clopoței, crotal. ♦ Care foșnește, foșnitor. ♦ (Despre vânt) Care vâjâie; șuierător. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Plin de emfază; bombastic, pretențios. 3. Care sună puternic și prelung, care are rezonanță puternică; răsunător. – Suna + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)