Am găsit 2 definiții pentru cuvantul/cuvintele sun:

1) sun n., pl. urĭ (lat sǒnus, it. suono, pv. fr. son, pg. som. V. sonet. Cp. cu tun 1. Vechĭ. Sunet – În Ps. S. ș. a. suru.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) sun, a -á v. intr. (lat. sǒnare, it. sonore, pv. cat sp. sonar, fr. sonner, pg. soar). Scot sunet: clopotu sună. Răsun: sună valea. Cînt suflînd într’un instrument muzical: a suna din goarnă. Fig. Îs formulat, glăsuĭesc: legea sună așa. V. tr. Fac să sune; zarafu îșĭ suna baniĭ. Anunț pin sunete: gornistu l-a sunat pe sergentu de zĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești


Forme flexionare:

sun - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul suna

sun - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul suna