SUMISIÚNE, sumisiuni, s. f. (Livr.) Supunere; ascultare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. soumission.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUMISIÚNE s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [< fr. soumission, cf. lat. submissio].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUMISIÚNE s. f. supunere, ascultare. (< fr. soumission, lat. submissio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sumisiúne (livr.) (-si-u-) s. f., g.-d. art. sumisiúniiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *sumisiúne f. (lat. summi-sio. V. misiune). Supunere: act de sumisiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUMISIÚNE s. f. (Livr.) Supunere; ascultare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. soumission.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)