SULFURÁ, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazăre, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgărițele și moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva făinării. 2. A injecta în sol sulfură de carbon în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante. – Din fr. sulfurer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SULFURÁ vb. I. tr. 1. A acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură un mineral. 2. A trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, de cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. A injecta în sol sulfură de carbon pentru a combate vătămătorii. [< fr. sulfurer].
Sursa: Dicționar de neologisme
SULFURÁ vb. tr. 1. a acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură, un mineral. 2. a trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, cereale etc. atacate de gărgărițe. 3. a injecta în sol solfură de carbon pentru a combate vătămătorii. (< fr. sulfurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sulfurá (a ~) vb., ind. prez. 3 sulfureázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SULFURÁ, sulfurez, vb. I. Tranz. 1. A trata recoltele depozitate (mazăre, fasole etc.) cu sulfura de carbon pentru a distruge gărgărițele și moliile. ♦ A stropi plantele cu pulbere de sulf împotriva fainării. 2. A injecta în sol sulfiiră de carbon în scopul distrugerii larvelor și a insectelor vătămătoare pentru plante. – Din fr. sulfurer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) SULFÚRĂ, sulfuri, s.f. 1. Sare a acidului sulfhidric. 2. Compus al sulfului cu un metal, metaloid sau radical organic. (din fr. sulfure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SULFÚRĂ, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfură de carbon = combinație de carbon cu sulf, în formă de lichid incolor și toxic, cu miros neplăcut, folosită în industrie și în agricultură. – Din fr. sulfure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
SULFÚRĂ s.f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. [Cf. fr. sulfure].
Sursa: Dicționar de neologisme
sulfúră s. f., g.-d. art. sulfúrii; pl. sulfúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sulfură f. compus chimic din sulf și un metal: sulfură de plumb.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*sulfúră f., pl. ĭ (d. sulf). Chim. Corp compus din sulf combinat cu alt corp. – Sulfura de cărbune se întrebuințează la vulcanizat cauciucu, la scos parfumu din plante, grăsimea din postav ș. a., precum și la stîrpit filoxera și alte insecte.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SULFÚRĂ, sulfuri, s. f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfuric. ◊ Sulfură de fier = combinație de carbon cu sulf, în formă de lichid incolor și toxic, cu miros neplăcut, folosită în industrie și în agricultură. – Din fr. sulfure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)