SUGHÍȚ, sughițuri, s. n. Contracție bruscă și convulsivă a diafragmei, însoțită de un zgomot nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. ♦ Hohot de râs, de plâns. – Din sughița (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sughíț s. n., pl. sughíțuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
sughiț a. mișcare convulsivă a diafragmei ce se face cu un fel de sunet nearticulat. [Abstras din sughițì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
1) sughíț n., pl. urĭ (lat. pop. subglutium și suggl-, cl. singultus; it. singhiozzo, pv. fr. sanglot, cat. sengtot, sp. soliozo, pg. soluzo). O contracțiune bruscă a diafragmeĭ însoțită de un zgomot particular datorit treceriĭ aeruluĭ pin glotă (Uniĭ sughiță după mult rîs, alțiĭ de frig. Cînd vine după o boală gravă, înseamnă că moartea nu e departe).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) sughíț, a -á v. intr. (lat. pop. subgluttiare, var. din sub-gluttire, cl. singlutire și singultare; it. singhiozzare, pv. sanglotir, fr. sangloter, cat. senglotar, sp. sollozar, pg. soluzar. V. înghit). Îs apucat de sughițurĭ. (Cînd sughițĭ, poporu zice că te pomenește cineva).
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUGHÍȚ, sughițuri, s. n. Contracție bruscă și convulsivă a diafragmei, însoțită de un sunet nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. ♦ Hohot de râs, de plâns. – Din sughița (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
sughit - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul sughița
sughiț - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul sughița
sughit - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul sughița
sughiț - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul sughița