SUFIXÁȚIE, sufixații, s. f. Faptul de a sufixa; sufixare. – Din fr. sufixation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUFIXÁȚIE s.f. Sufixare. [Gen. -iei. / < fr. suffixation].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUFIXÁȚIE s. f. sufixare. (< fr. suffixation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
sufixáție (-ți-e) s. f., art. sufixáția (-ți-a), g.-d. art. sufixáției; pl. sufixáții, art. sufixáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SUFIXÁȚIE, sufixații, s. f. Faptul de a sufixa; sufixare. – Din fr. sufixation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)