SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.), Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUCCESÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. (Jur.) Moștenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUCCESÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcție etc.). 2. (jur.) moștenitor, urmaș. (< fr. successeur, lat. successor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
succesór s. m., pl. succesóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită succesor m. urmaș.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*succesór, -oáre s. (lat. successor. V. predecesor). Care succede, urmaș: succesor la tron.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)