SUCĂLÉTE, sucăleți, s. m. (Reg.) Sul; colac. – Din sucală + suf. -ete.Sursa: Dicționarul limbii române moderne sucăléte m. (d. sucesc). Olt. Munt. Lucru răsucit, vălătuc, sul: scoase tablou din perete, desprinse pînza, o făcu sucălete, o vîrî în sobă și-ĭ dete foc (Adev. Lit. 1928, 15 April, 6, 1).
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
sucălețe - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sucăleață
sucălețe - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul sucăleață
sucălețe - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul sucăleață