SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. (Livr.) Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, lat. subterfugium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUBTERFÚGIU s.n. Mijloc abil, îndemânatic de a ieși dintr-o încurcătură. [Pron. -giu, var. subterfuj s.n. / cf. fr. subterfuge, lat. subterfugium].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUBTERFÚGIU s. n. mijloc abil de a ieși dintr-o încurcătură; viclenie. (< fr. subterfuge, lat. subterfugium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
subterfúgiu [giu pron. giu] s. n., art. subterfúgiul; pl. subterfúgii, art. subterfúgiile (-gi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită subterfugiu n. mijloc pieziș și artificios de a ieși dintr’o încurcătură.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*subterfúgiŭ n. (lat. subter-fugium, fr. -fuge. V. re-fugiŭ). Mijloc (viclenie) la care recurgi ca să scăpi dintr’o încurcătură: a recurge la, a te folosi de subterfugiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUBTERFÚGIU, subterfugii, s. n. Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, lat. subterfugium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)