SUBMERSIÚNE, submersiuni, s. f. 1. Cufundare totală a unui corp sub suprafața unui lichid. ♦ Spec. (Geol.) Coborâre a unei regiuni sub nivelul mării. 2. Adâncime la care se află cufundat un corp sub nivelul suprafeței unui lichid. 3. Metodă de irigație (folosită mai ales în cultivarea orezului) care constă în acoperirea solului cu un strat de apă care stagnează un timp limitat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. submersion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUBMERSIÚNE s.f. 1. Scufundare în apă (a unui corp, a unei regiuni etc.); imersiune (1). ♦ (În forma submersie) Înecare. 2. Metodă de irigație întrebuințată în culturile de orez, constând din acoperirea solului cu un strat de apă. [Pron. -si-u-, var. submersie s.f. / cf. fr. submersion, lat. submersio].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUBMERSIÚNE s. f. 1. scufundare în apă (a unui corp, a unei regiuni etc.). ◊ înecare. 2. metodă de irigație în culturile de orez, constând din acoperirea solului cu un strat de apă. (< fr. submersion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
submersiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. submersiúnii; pl. submersiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *submersiúne f. (lat. submérsio, -ónis. V. e- și i-mersiune). Cufundare completă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
SUBMERSIÚNE, submersiuni, s. f. 1. Cufundare totală a unui corp sub suprafața unui lichid. ♦ Spec. (Geol.) Coborâre a unei regiuni sub nivelul mării. 2. Adâncime la care se află cufundat un corp într-un lichid, măsurată de la nivelul suprafeței libere a acestuia. 3. Metodă de irigație (folosită mai ales în cultivarea orezului) care constă în acoperirea solului cu un strat de apă care stagnează un timp limitat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. submersion.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)