SUBIECTIVÁ, subiectivez, vb. I. Tranz. A prezenta, a înfățișa ceva în felul sau personal; a imprima un caracter personal unei acțiuni. – Din fr. subjectiver.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SUBIECTIVÁ vb. I. tr. A înfățișa, a prezenta (ceva) în felul său personal de a privi; a da un caracter personal; subiectiviza. [Pron. -bi-ec-. / cf. fr. subjectiver].
Sursa: Dicționar de neologisme
SUBIECTIVÁ vb. tr. a înfățișa, a prezenta (ceva) în felul său personal; a da un caracter personal. (< fr. subjectiver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!subiectivá (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 subiectiveázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SUBIECTIVÁ, subiectivez, vb. I. Tranz. A prezenta, a înfățișa ceva în felul său personal; a imprima un caracter personal unei acțiuni. – Din fr. subjectiver.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
subiectiva - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul subiectiv
subiectivă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul subiectiv