Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele sușă:

SÚȘĂ, sușe, s. f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de microbi; tulpină. – Din fr. souche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


SÚȘĂ s.f. (Franțuzism) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de (infra) microbi; tulpină. [< fr. souche].
Sursa: Dicționar de neologisme

SÚȘĂ s. f. 1. origine, sursă. 2. (med.) proveniență a unei culturi de (infra)microbi; tulpină. (< fr. souche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

sușă f. matca unui registru cu chitanțe (= fr. souche).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SÚȘĂ, sușe, s. f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de microbi; tulpină. – Din fr. souche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

șúșă1, șúșe, s.f. (reg.) fiecare dintre șipcile care se bat paralel, la mică distanță una de alta, pe pereții sau pe tavanele de lemn, ca să se prindă muruiala.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

șúșă (-e), s. f. – Talon, matrice. Fr. souche.
Sursa: Dicționarul etimologic român

șușă, șușe s. f. (peior.) v. șușanea
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

șușă f. țandără de brad lungă ce se bate pe pereții bordeiului înainte de a se lipi. [Cf. Tr. sișă, șindrilă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a