STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de pădure de talie mică, cu cioc conic și puternic, cu pene brune pe spate și albe-gălbui (cu pete brune) pe piept, care se hrănesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refăcut din pl. turdi (< lat. turdus, influențat probabil de lat. sturnus).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a sturz (-zi), s. m. – Păsări din genul Turdus (Turdus musicus, T. viscivorus). – Mr. sturdzu. Lat. tŭrtus (Pușcariu 1665; REW 8999). Ipoteza unei contaminări cu sturnus, pentru a explica pe s- (REW) nu pare necesară; și mai puțin forma *turdĕus (Pușcariu), pentru a-l explica pe z, care vine de la pl. (Byck-Graur 26; cf. Geheeb 41).Sursa: Dicționarul etimologic român
sturz, -i, (sturdz), s.m. – (ornit.) Pasăre călătoare cu pene galbene și negre; grangur. Termen atestat în Ieud, Dragomirești, Moisei și Borșa (ALR 1973: 602). – Lat. turdus.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
sturz s. m., pl. sturziSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită sturz m. pasăre din ordinul cântărețelor cu o carne excelentă (Turdus pilaris). [Lat. tordus (cu s protetic): forma sturz e abstrasă din plural].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
sturz m., pl. jĭ (lat tŭrdus, a. î., ca strujan, din turjan; it sp. pg. tordo, pv. [de unde și fr.] tourd. Sturz e o formă scoasă din pl. pmt. sturzĭ. Cp. cu frunză). O pasăre din neamu merleĭ, dar ceva maĭ mare cu pene pestrițe albe și năhutiĭ (turdus viscivorus și músicus). V. brighecĭ, cocoșar și graur.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de păsări de pădure de talie mică, cu cioc conic și puternic, cu pene brune pe spate și albe-gălbui (cu pete brune) pe piept, care se hrănesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refăcut din pl. turdi (<lat. turdus, influențat probabil de lat. sturnus).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)