STURLUBÁTIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibátec, -ă, sturlubátec, -ă, sturluibátic, -ă adj.] – Sturluibat + suf. -ic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !sturlubátic/șturlubátic (pop.) adj. m., pl. sturlubatici/ șturlubátici; f. sturlubátică/șturlubátică, pl. sturlubátice/ șturlubáticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
STURLUBÁTIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibátec, -ă, sturlubátec, -ă, sturluibátic, -ă, șturlubátic, -ă adj.] – Sturluibat + suf. -ic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) șturlubátic v. sturlubátic
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ȘTURLUBÁTIC, -Ă adj. v. sturlubatic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)