STUPĂRÍE, stupării, s. f. (Rar) Stupină. – Stup + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a stupăríe s. f., art. stupăría, g.-d. art. stupăríei; pl. stupăríi, art. stupăríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
stupărie f. l. mulțime de stupi; 2. stupină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
stupăríe f. (d. stup). Mulțime de stupĭ. Locu unde se țin stupiĭ vara (stupină, prisacă).
Sursa: Dicționaru limbii românești
STUPĂRÍE, stupării, s. f. (Rar) Stupină. – Stup + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)