Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele stupoare:

STUPOÁRE s. f. 1. (Livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


STUPOÁRE s.f. 1. Uluire; stupefacție. 2. Stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă. [< fr. stupeur, cf. lat. stupor].
Sursa: Dicționar de neologisme

STUPOÁRE s. f. 1. stupefacție. 2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă; stupor. (< fr. stupeur, lat. stupor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

stupoáre s. f., g.-d. art. stupórii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*stupoáre f., pl. orĭ (lat. stupor). Mare uĭmire (cauzată de o veste saŭ de o nenorocire subită).
Sursa: Dicționaru limbii românești

STUPOÁRE s. f. 1. Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)