STUPEFIÁ, stupefiéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A produce uimire; a ului, a năuci, a uimi. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupéfier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STUPEFIÁ vb. I. tr. A uimi, a ului, a năuci. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. stupéfier, cf. lat. stupefacere < stupor – uluire, facere – a face].
Sursa: Dicționar de neologisme
STUPEFIÁ vb. tr. a produce uimire, a ului, a năuci; a sidera. (< fr. stupéfier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
stupefiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 stupefiáză, 1 pl. stupefiém (-fi-em); conj. prez. 3 să stupefiéze; ger. stupefiínd (-fi-ind)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită STUPEFIÁ, stupefiez, vb. I. Tranz. A produce uimire; a ului, a năuci, a surprinde. [Pr.: -fi-a] – Din fr. stupefier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)