STRĂINĂTATE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-. – Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a străinătáte (stră-i-) s. f., g.-d. art. străinătắții; pl. străinătắțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
străinătate f. țară străină: a pleca în străinătate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
străinătáte f. (d. străin). Țară străină: a pleca în străinătate. Străinime: zboară păsările toate de-atîta străinătate (Em.). – În vest stre-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STRĂINĂTÁTE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-. – Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)