STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, s. f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -ință.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a străduínță s. f., g.-d. art. străduínței; pl. străduínțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
străduință f. Opintire, sârguintă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, s. f. Strădanie. – Strădui + suf. -ință.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)