STRUJITÚRĂ, strujituri, s. f. Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a strujitúră, strujitúri, s.f. 1. (pop.; la pl.) așchie de lemn; talaș, geluitură; așchie de lemn, șpan. 2. (înv.) material erodat și cărat de o apă curgătoare. 3. (înv.) obiect cioplit, strunjit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
strujitúră (pop.) s. f., g.-d. art. strujitúrii; pl. strujitúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită strujitúră f., pl. ĭ. Lucru strujit. Surcele căzute de la strug.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STRUJITÚRĂ, strujituri, s. f. (Pop.) Fâșie, așchie de lemn sau de metal care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc. – Struji + suf. -tură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)