Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele strofă:

STRÓFĂ, strofe, s. f. Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate între ele prin elemente prozodice (măsură, ritm, rimă). ♦ (În tragedia greacă antică) Arie în versuri pe care o cânta o parte a corului, în timp ce evolua ritmic pe scenă. – Din fr. strophe, lat. stropha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


STRÓFĂ s.f. (În tragedia greacă antică) Partea cântată de cor în timp ce se deplasa de la stânga la dreapta scenei. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei poezii (lirice), formată din mai multe versuri. [< gr. strophe, cf. it. strofa, fr. strophe].
Sursa: Dicționar de neologisme

STRÓFĂ s. f. 1. (în tragedia greacă antică) partea cântată de cor, precedând antistrofa și epoda. 2. fiecare dintre diviziunile unei poezii, din mai multe versuri. (< fr. strophe, lat. stropha)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

strófă s. f., g.-d. art. strófei; pl. strófe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

strofă f. 1. în drama greacă: partea ce cânta corul; 2. azi, număr determinat de versuri ce formează un sens complet.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*strófă f., pl. e (vgr. strophé, d. strépho. întorc. V. ana-, apo- și cata-strofă). În vechea tragedie grecească, partea pe care o cînta coru evoluînd pe scenă. Azĭ, stanță, grupă de patru versurĭ (maĭ rar de 3, 5 orĭ 6) cu rimă încrucișată: o poezie de zece strofe.
Sursa: Dicționaru limbii românești

STRÓFĂ, strofe, s. f. Ansamblu unitar dintr-o poezie format din mai multe versuri legate între ele prin elemente prozodice (măsură, ritm, rimă) și uneori prin înțeles. ♦ (În tragedia greacă antică) Arie în versuri pe care o cânta o parte a corului, în timp ce evolua ritmic pe scenă. – Din fr. strophe, lat. stropha.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)