STRIGOÍME s. f. (Rar) Mulțime de strigoi; totalitatea strigoilor. – Strigoi + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a strigoíme (rar) s. f., g.-d. art. strigoímiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
strigoime f. ceata strigoilor: strigoimea se ’ndesește AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
STRIGOÍME s. f. (Rar) Mulțime de strigoi; totalitatea strigoilor. – Strigoi + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)