stricățí, stricățésc, vb. IV refl. (reg.; despre oameni) a se strica, a se degrada, a se deterioara, a se paradi, a se rablagi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
stricați - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul strica
stricați - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul strica
stricați - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul strica
stricați - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul stricat
stricați - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul stricat
stricați - Verb, Imperativ, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul strica