STRICTURÁ, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STRICTURÁ vb. I. tr. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. [< strictură].
Sursa: Dicționar de neologisme
STRICTURÁ vb. tr. a micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. (< strictură)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
stricturá (a ~) vb., ind. prez. 3 strictureázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită STRICTÚRÁ, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STRICTÚRĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strâmtare a unor canale din organism (ca urmare a unor afecțiuni). – Din fr. stricture, lat. strictura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STRICTÚRĂ s.f. Strâmtare, îngustare a unui canal sau a unui orificiu al organismului în urma unei boli. [Cf. germ. Striktur, lat. strictura].
Sursa: Dicționar de neologisme
STRICTÚRĂ s. f. îngustare a unui canal sau orificiu al organismului în urma unei boli. (< fr. stricture, lat. strictura, germ. Striktur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
strictúră s. f., g.-d. art. strictúrii; pl. strictúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită STRICTÚRĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strâmtâre a unor canale din organism (ca urmare a unor leziuni inflamatorii, cicatrice etc.). – Din fr. stricture, lat. strictura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)