STRATEGÍE s. f. Parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și operațiilor militare. – Din fr. stratégie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STRATEGÍE s.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forțelor armate de uscat, aer și apă, pe toată durata războiului și pe durata fiecărei campanii, organizând și conducând operațiile duse de mari grupări de forțe. 2. Știința conducerii luptei revoluționare prin determinarea direcției principale a acțiunilor și prin elaborarea planului de unire și de utilizare justă a forțelor revoluționare, a rezervelor revoluției. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. [Gen. -iei. / cf. fr. stratégie, lat., gr. strategia].
Sursa: Dicționar de neologisme
STRATEGÍE s. f. 1. demnitatea de strateg (1); unitate teritorială supusă acestuia. 2. ramură a științei (artei) militare care studiază problemele conducerii războiului în ansamblu și a acțiunilor militare de mare amploare. 3. determinare a direcției principale a acțiunilor proletariatului într-o anumită etapă a revoluției, în stabilirea sarcinilor fundamentale pentru atingerea obiectivelor etapei respective. 4. (inform.) comportament al omului sau al mașinii cu ocazia unui joc sau a unui conflict. 5. (fig.) arta de a folosi toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă, într-o activitate. (< fr. stratègie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
strategíe s. f., art. strategía, g.-d. strategíi, art. strategíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită strategie f. arta de a conduce operațiunile militare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*strategíe f. (vgr. strategia). Arta de a conduce operațiunile militare pînă la contactu cu dușmanu, cînd începe rolu tacticiĭ: Napoleon era maestru în strategie. Fig. Manevră dibace: strategie politică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STRATEGÍE s. f. 1. Parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și operațiilor militare. 2. (În sintagma) Strategie economică = stabilirea obiectivelor și planificarea cursului acțiunilor de urmat atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic. – Din fr. stratégie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)